Sunt pe o barcă plină cu nuferi
Și te admir cum plângi și cum suferi,
Cum îți ridici fața spre cer,
Te rogi cu credință și mai mult speri.

Cerul albastru
Anunță dezastru
Ca ziua de mâine sa fie și cea de ieri,
În care dansai printre îngeri.


Pluteai grațioasă
Precum o mireasă
Cu fața-nroșită
Că este iubită

De omul de mâine care chiar eu sunt:
Un demon albastru
Ce-anunță dezastru
Dar și fericirea pe-acest pământ.