Un căţălandru arţăgos muşcă o pisicuţă,
Prinzându-şi mintea cu micimea ei,
Dar când primi peste boticul negru,
Zgârieturi rapide de lăbuţă,
Fugii, crezând că pisicuţa-i pui de leu.
#
Un lup flămând prinsese o mieluţă,
Când toată turma-n staul adormise,
Dar a uitat de-ai ei străjeri canini,
Ce-ndată blana lui o împărţise.
#
O vulpe tânără, roşcară
Se-apropie tiptil de un cocoş,
Vrând iute să-l înhaţe,
Dar se trezi vânată ea,
De-un Ciobănesc german.
#
Un şoricel lacom se înfrupta,
Cu brânza din cămară,
Pândit era de un tânăr motănel,
Care la rândul lui era râvnit,
De arţăgosul Azorel, afară.
#
Un leu se lăuda în gura mare,
Cu-a lui putere neînfricată,
Dar se trezi izbit de moarte,
De trompa unui tânăr elefant,
Sătul, de-atâta laudă.
#
Un vultur tânăr şi distrat,
Se întrecuse în zbor cu-n avion,
Pe care îl văzut de jos, mic ca mărime,
Dar când se apropie de el riscant,
Căzu lovit, ca de un trăznet mare.

Morala:

Nu vă credeţi prea isteţi
Sau mereu mai buni ca alţii,
Că şi voi aveţi duşmani;
Slăbiciunea vi-o pândesc,
Când nici nu vă aşteptaţi.
Fiţi corecţi cu cei din jur
Şi de greutăţi scăpaţi.