Pe plăji ticsite de oameni,
De suflete calde,milenii,
Stau tinerii în căutarea iubirii
Se joacă,fac pe pescarii.

Soarele pârjoleste pământul
Și timpul arde dea-ntregul,
Vântul răscolește nisipul
Și rămâne în urmă trecutul.

Mareea parcă nu mai apare
Să scăpăm din bariera cuprinzatoare,
Eșuati fiind în curse colorate
În ape dătătoare de viață,de moarte.

Acuma în prag de noapte
Înalt vorbe în vântul ce bate
Ele se-aud ca niște șoapte,
Ele se depărtează de singurătate.

Cu vise de copii fără minte
Aștept pe ape învolburate,
Aștept buze să fie iubite,
Aștept scăpari de la moarte.

Cât mai există speranță în mine,
Creez din nisipuri capcane,
Să nu scape vreodată sperantele,
Să prind în plasă rarele,iubirile.

Pe pletele-mi lungi,pe coasta furată
Scapă cerul o lacrima tristă,
Mă vede pe mine nebunul
Cum asteaptă,cerșește eterul.