când mă gândeam să îmi fac bagajele
din difuzoarele televizorului
se auzea strigătul mulţimii
trăiţi, bine!
mi-am întors capul
ţin minte
chipurile trase ale copiilor
îngenuncheaţi de boli
braţele mi-au coborât odată
cu sunetul pe noptieră
lângă cutiuţa cu pastile
s-a aşezat în fâşii subţiri ecoul
trăiţi, bineee! trăiţi, bineeee! trăiţi, bineeeee!

ca o apă rece
liniştea înfiltrată în pereţi
colora lumina în gri
aveam nevoie de aer de foarte mult aer
mi-am lăsat gândurile de izbelişte şi am ieşit
pe stradă
o altă nelinişte o pisică neagră
îşi arăta dinţii în noapte
se uita la mine
ce povară
prin pielea-mi subţire traversa frigul
parcă era unul lichid
îmi tremurau mâinile
deşi eram sufocat de cuvinte
încercam să silabisesc printre dinţi
tră-iţi, bi-ne!, tră-iţi, bi-ne! tră-iţi, bi-ne!

de atunci trăiesc ca şi când
aş mai avea de trăit o zi
în fiecare seară
cobor în mine
cu multă răbdare îmi
aşez lucrurile şi mă gândesc
să plec ducând în ochi o altă imagine

trăiţi, bine!