Mă întristez să mai privesc în jur,
Atâta suferinţă şi prostie,
Atâta faimă şi făţărnicie,
Nu pot – şi nu mai vreau – să-ndur

Jigniri… Ah, dar mă paşte-ncet un gând, –
Când legea spune clar de libertatea
Gândirii, conştiinţei (deci dreptatea),
Deşi, fireşte,-i doar un rând

Din Constituţia care e scrisă –
Cu-n scop: de-a garanta integritatea
Nu doar persoanei cât şi demnitatea.

Ce jalnic, uite-acum îmi pică-o fisă!
Nu tot ce-i drept e şi moral! Un zar
S-arunc, chiar măsluit, ar fi-n zadar...