Ai pleoapa neagrǎ urs al pǎduricii
De plânsul viselor ce le-ai ucis în faşǎ
Chiar îngropând iubirea ta cea laşǎ
Nu poţi scǎpa de dublul ascuţiş al fricii

E seara care aprinde licuricii
Şi-n unghiul mort al timpului ne închide
Cu aceleaşi clipe amare şi sordide
Ce le-au trǎit pǎrinţii şi bunicii

Suntem ca bǎrcile plutind pe gloatǎ
Încǎ puţin şi vom ajunge-n umbra porţii
Ca un ciorap ce putrezeşte-n zloatǎ

Triste pǎpuşi de pluş în mâna sorţii
Ce învârte repede compasul roatǎ
Sǎ ne închidǎ în unghiul mort al morţii