poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4699 .



Perspectivă
poezie [ ]
din Decor penitent (1947)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mihail_Crama ]

2011-01-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Pe un drum - desigur drumul care duce spre moarte,
m-am întâlnit cu Soarele - era imens și frumos -
mi-aduc aminte, domnilor, în ziua a șaptea era
undeva lângă glasul sângelui, jos.

Mirat cum treceam prin solstiții
și singur, mai singur cu inima mea
dinspre Polul Nord, perpendicular pe pământ,
căzuse penultima stea.

Umbra mea creștea uriașă,
oblică peste tot Oceanul Atlantic -
până spre mările Sudului se răsfrângea
ca umbra palmierului antic.

Ca Lucifer împlinit cum creșteam
pe toată diagonala Pământului
sub mine continentele tremurau de frig
și dinspre Sud stârneam poalele vântului.

Mările fierbeau căutând să evadeze
din apăsarea atracției planetare -
și de asta, din douăzeci și patru în douăzeci și patru de ore
se zbuciumau prin fluxuri și refluxuri lunare.

Totul era frumos privit de-acolo, de sus,
bolta, după cum știi, nu mai avea decât o singură stea -
dinspre Oceanul Atlantic până-nspre mările Chinei
umbra mea imensă trecea.

Am încercat să iau în palme Pământul
să-l ridic ca pe-o jucărie-n neant -
n-am făcut-o, mi-a fost milă de bițeii oameni
și-apoi ar fi fost ceva stupid și pedant.

M-am mulțumit așadar să privesc:
s-au scurs între timp milioane de ani, generații,
era un fel de civilizație ciudată, cu linii oblice
și care fusese primită cu destule ovații.

Oamenii aveau pretenții interplanetare
și își ascuțeau armele pentru un război greu,
se profețea cucerirea Lunei și-a planetei Marte
și antidot pentru veșnicie îl țineau într-o sticluță pe Dumnezeu.

Deodată un vânt dinspre mările Sudului
peste trei continente străbătu transversal;
umbra mea creștea uriașă - copacii se culcau la pământ -
începuse celebrul cataclism universal.

Oamenii fugeau zăpăciți - civilizații cădeau în ocean -
doar câteva secunde... apoi deodată o liniște grea;
ca un final răsări Soarele gol,
și peste toate umbra mea imensă ardea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!