poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 947 .



Suflet ratacitor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrianus ]

2011-01-20  |     | 




Un suflet ratacind prin Univers
Visand la lumea cea vazuta
Alerg necontenit catre un trup
Sa vad, sa simt, sa pot sa plang

Universul este atat de trist
Fara lumina, fara zgomot
O bezna si un frig nebun
Doar ici si colo cate doi atomi
Se mai ciocnesc si lasa cate o urma

Alerg mai repede ca gandul
Sa caut linistea visata
Si uite asa in nesfarsit
Vad licarind un vis
Care cu mii de ani urma
Pare o fractiune ce vine si ma tulbura

Cazuta din copac, o ghinda
Se ingroapa in mal si asteapta
Ploaie, lumina
Si un suflet ce o anima
Ma indrept spre ea cu furie nebuna
Nu vreau acum sa pierd
Din visul a mii de ani lumina

Este atat de bine, de infiorator
Sa simt cum creste iarba
Cum bate vantul, sa gust si ploaia
Si fulgerele ce cad pe langa mine

Am inceput sa cresc
Iarba acum este departe
Sunt un urias ce simt
Vantul ce cu furie bate
Este frumos dar trist
Caci simt atatea ganduri
A unor fiinte ce in goana ma strabat
Se duc si mor

Ma chinui sa le vad, dar nu pot
Caci ochi nu am, sunt orb
Am simturi limitate
Si uite asa trecutau ani
Mii sau poate chiar mai multi
Cine poate sti, in care am cunoscut
Si ura si iubire
Dar, oricat m-am chinuit
Lumina Soarelui, eu n-am vazut
Si asta pana intr-o zi
Batran cu scorburi, cu crengi uscate
Cu o intreaga istorie
Simt cu ma duc in furia nebuna
A unor taietori de lemne
Si a unor topoare ce carnea imi strabate

Plang la soarta ce ma asteapta
La gandul ca voi fi din nou
Un suflet ratacind prin Univers
Dar, eu nu stiu, sunt limitat
n-am ochi sa vad ce se petrece langa mine
o mama naste in timp ce trupul meu moare

imi pare atat de rau, mi-e greu sa ma despart
de miile de ani, de gazda care m-a primit
si ma invatat sa simt
Dar ce pot sa fac in fata topoarele
Asa ca ma desprind cu greu si plec, plin de simtiri
De lacrimi si caut trupul cel nou
Ce se naste langa mine

Si dintr-o data sunt in extaz
Sunt plin de fericire
Caci vad prin ochii micului copil
Cerul, iarba ce se indoaie sub vantul jucaus
Si in sfarsit din ochii imi curg si lacrimi cand vad
Stejarul culcat in iarba la pamant
Cum moare....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!