Dacă întinzi mâna și mă cauți
Eu sunt aici, gata să te iau în brațe;
Te iau și trec marea cu tine, nu alta!
Nu doar pârâul ăsta de doi bani,
pe care îl trece și vaca, când vrea.
E doar o punte, mama ei de punte!
Uite, stau unde vrei tu să stau
iar dacă nu vrei, nu mai stau;
de fapt, nici nu sunt aici, vorbești singur.

Ascultă:
dacă ți-e foame, eu îți pun masa în fiecare zi
înaintea dușmanilor tăi și spun:
“piară dinainte orice păiajen rău și urât
și orice balaur cu șapte capete!”
Își dau să mănânci și noaptea, când vrei.
Așa e?

Dacă ți-e sete, îți aduc în mâini apă.
Când bei, mă săruți și mă gâdili, ca pe un pește.
Oare vreodată îți va fi sete și foame
Iar eu nu voi fi lângă tine?
Adevăr îți spun: niciodată!
Doar dacă vrei tu să nu fiu.
Zi, și-acu nu mai sunt;
de fapt, nici n-am fost, niciodată.
Am dreptate? Hai, zi, am?

Când ai întins brațele și m-ai căutat,
și-am bocit împreună după Denisa?
Mai știi cum ți-am spus?
“Dacă vrei, plâng și eu.
Dacă nu vrei, nu plâng.
Uite, sunt vesel, sunt vesel ca David.
(David e vecinul de alături.
El are o soră, Denisa.)
Pentru Denisa, plângem în liniște,
să nu afle mama,
nici azi, nici mâine, nici peste zece ani,
niciodată.”
Vrei acuma să-i spun?


Hai, un pas, primul.
Și vaca a stat și privește.
Nu mă fă acu de rușine!
Apoi, mergem pe lan.
Vom juca un joc nou
Vei câștiga, bat pariu!
Cum începem?
Începem cu începutul: ne legăm la ochi și la mâini
și ne învârtim mult.
Dacă pe spate cădem? Și ce!
N-am mai căzut noi niciodată?!
Nu pierdem nimic; poate, acolo, firul de ață.
Dar asta după ce te saturi și amețești rău.
Dar tot nu face nimic.
Avem șapte vieți,
de când am tăiat cu sabia-laser balaurul ăla.
Tu bagă la cap, să nu uiți că eu sunt aici, cu tine,
și că zarurile au fost aruncate.
Hai, pasul doi.

Numără după mine.
Privirea sus, înainte.