Rupe din viață o clipă
Ea nu va fi o risipă
Și-ntoarce privirea,
Spre cer, spre steau-ți sortită,
Ce ți-e și ursită,
Iar tu, al ei dăruit
Și las-o acolo, spre adâncul zenit
De unde Lumina, în tine, cândva a venit
Și a rămas:
În al tău glas,
În inima-ți, și-n suflet
Și-n străfundul tău, din cuget.

Întoarce privirea și spre pământ
Și ascultă-i duiosul său cânt
Cânt dat de-o strună ascunsă
Lângă a sa inimă pusă.
Ce-i soră cu a ta
Și acest lucru tu nu îl uita!

Întoarce privirea spre al tău eu,
Ce-i frântură din Lumina lui Dumnezeu
Și-ntreabă-l: ce vrea?
Și dacă s-ar bucura,
Să se ducă, la sfârșit la a sa stea?

Întoarce și iarăși întoarce,
Privirea, spre poama care se coace
În pomul, care-i plecat din pomul dintâi
Și gustă seva din ea
Ce pare adusă de-o raza de stea
Stea ce e născută
Cănd lumea a fost începută.

13 05 2008-22 02 2009