fiindcă lumea se crăpa între noi m-am gândit să-i găsesc de alean
i-am adus un peruş era mic şi galben, ca o lămâie pe o tingire de argint
când m-a văzut cu mâinile îndărăt a tresărit şi-a zâmbit
i-am întins colivia iar ea mi-a întors spatele
ştiam că ar fi vrut o brăţară de aur bătută cu pietre mici
mici mici cum văzuse în geam la amanet
colivia a pus-o pe comodă lângă deux-piece-ul din piele de piersică aruncat într-o doară
la taică-su avusese un peruş albastru care cânta când dădeai drumul la apă în chiuvetă
pe pervazul ferestrei s-a aşezat o vrabie şi a început să ciripească
peruşul ciripeşte şi el ca vrabia parcă se cunosc de când lumea
ea tace îmbufnată e mânioasă că nu i-am cumpărat brăţara dracu s-o ia de brăţară
dar ştiu
că din momentul în care i-aş fi întins-o căsnicia noastră ar fi devenit doar un târg
de brăţări şi de zâmbete aşa-i un scrânciob
peruşul parcă a înnebunit se roteşte ca o sfârlează şi trage cu ciocul de toate gratiile
vrabia a zburat într-un plop din apropiere dar continuă să cânte
ea a început să bocească în tăcere o simt după felul în care îşi mişcă umerii
aşa face de fiecare dată când dorinţele ei nu se mai împacă deloc cu viaţa
într-o ureche se leagănă un cercel pe acela nu l-am cumpărat eu
căci ei nu-i plac alegerile mele spune că n-am stil
peruşul a luat gratiile la rând una câte una şi trage sistematic de ele cu ciocul
în fine a ajuns la uşiţă şi aici s-a oprit
ea caută o batistă rimelul i s-a scurs pe obraji şi arată ca o vrăjitoare
acum are să-mi spună că eu sunt de vină pentru asta o să-şi amintească de toate
şi-o să le înşire aşa cum înşiră madam Pintilie de la 3 rufele la uscat în balcon
peruşul nu-i prost deloc zgâlţâie întruna de uşiţă iar cu ghearele încearcă să dea zăvorul deoparte
ea s-a ridicat în picioare mă aştept la ce-i mai rău
n-a găsit nicio batistă se şterge cu-n colţ de la un maieu de-al meu mai vechi
am avut dreptate
uşiţa a cedat în cele din urmă
peruşul a zbughit-o pe geam şi dus a fost
vrabia a tăcut