în acest oraş mic
plin de maşini şi escroci
unde atâtea nimicuri
se întâmplă la tot pasul
câţiva oameni pleacă zilnic
pe insula lor pustie
ca nişte siluete de păsări
deasupra deşertului
oricând i-aş recunoaşte
după cum trec pe-aici
fără să calce umbra lucrurilor
şi când seara se-ntorc
să împartă întunericul cu ceilalţi
străzile şi casele
sunt petele de culoare
de pe uniforma unui soldat
care nu a găsit niciun ascunziş
de ploaie niciun ascunziş
de moarte.