celelalte lucruri despre care nu am vorbit, neputinţa unei îmbrăţişări
sau cum să mai faci dragoste dacă ai nevoie doar de o rară tandreţe
o restaurare a ceea ce a fost distrus, an cu an, dar să nu fie mâini
să poată atinge acolo, exact acolo unde se adună ceaţa
ca peste o câmpie pârjolită

ochii tăi, ochi în care numai neliniştirile se reflectă, nicio
intuiţie că aici viaţa e mai mult decât o inimă pulsând în gol, aici
viaţa izbeşte în toate celulele, o vehemenţă a unui feminin curat, un
răsărit care îţi pretinde să fii bun, să fii autentic, prezent

dar sunt cercuri vagi în privirea ta care vorbesc mai mult decât ai putea
spune sau gândi, apele în care deja te-ai pierdut, căutarea mea astăzi
e doar un ecou al primelor seri, acum ştiu câte capcane sunt
ridicate, ce piramide fără contur şi fără sfârşit, prin care am trecut
de prea multe ori

nu am avut cum să prindem firele de nisip, nu am nici eu acea putere
neomenească să ţes legături acolo unde este doar vid, iar vidul se extinde
în noi ca un ocean ucigător

am înotat cu suflul suspendat doar pentru că ne iubeam, dragostea asta
era o luntre prea uşoară, nici nu m-ai simţit
nici nu ai ştiut cum te văd de la atâta depărtare sau cum
am rămas un corp însufleţit, focuri răzleţe care ard prin pori
şi îţi redau din când în când nopţile albe