Izvor al vieții pe pământ
Fărâmă de eternitate
Rodul iubirii-l plăsmuiești
În ființe noi întruchipate

Mi-e greu ca să te definesc
Femeie sau divinitate
Și nici n-aș vrea ca să greșesc
Pentru că prea exiști în toate

Copilă , soră sau iubită ,
Soție , mamă ori fecioară ,
Cu vicii sau neprihănită
Tu ești tot timpul necesară

Și niciun gest de mulțumire
Nu poate fi-ndeajuns cândva
Ca monedă de prețuire
Pentru toată menirea ta

Mereu , în prag de primăvară
Când ghioceii înfloresc
Pentru a nu știu câta oară
Mărturisesc că te iubesc