Totul...

Apari în lumea asta gol: de tot...
Te aperi tu, dar și ceilalți, după puteri
Să fi bine, să crești mare: socot.
Iar toate astea, fără ca nimic să ceri!

Apoi, fiind în rând cu cei corupți deja
De minciuni, pofte și nimicuri
Începi ca ei a te purta...
Le vezi pe toate astea: adevăruri!

Mai trece puțin, te mai cioplești
Încep probleme, școală, teme
Poate te îmbolnăvești,
De toate este vreme!

Începi să ai idei doar ale tale
Judeci pe cei din jur cum crezi...
Iar adevărul ce nu-ți cade-n poale
Pur și simplu: nu-l mai vezi!

Privești totul prin ceea ce-ai văzut,
Crezi că așa e cel mai bine...
Nu prea cunoști acel cuvânt: neprevăzut
Ce se joacă-ades cu tine!

Trezit abia după căderi, realizezi
Frumos era s-o fi știut pe asta!
Ușor, ușor te adaptezi
Care-i deșteapta, care e proasta...

Nu poti fi sigur de nimic în lumea
Care gol te-a adoptat...
Poți însă fi sigur pe goliciunea
În care-ai fost sculptat!

Vei fi mulțumit vreodată?
Vei spune că ai trăit destul?
Vei repara total măcar o pată?
Vei fi mereu gol și credul...