După o iarnă îndelungată ,ce a ținut șase luni , în sfârșit a venit primăvara.
Zăpada a început să se topească și treptat a reînviat la viață ,toată țara.
Râul susură agale , adăpând turme de miei,
În timp ce cloșca ,își poartă în spate puiuții săi.

Dintr-un tufiș de undeva , un mic ghiocel , tocmai a scos capul la lumină,
Tremurând din trupul său inocent și fără vină,
Atras de lumina soarelui, ce l-a determinat să se arate,
În căutare de afecțiune, similară cu sentimentul de dragoste.

Timpul a trecut , iar cei doi s-au îndrăgostit ,
Dar ,se pare că după un timp ,
A venit vara!Oare cine ar fii crezut că iubirea omoară,
Iar că cel mai pur sentiment poate sa doară?

În sfârșit ,este 21 decembrie iar din povestea lor, de amor ,a mai rămas
Doar o simplă amintire ,pe care ,mi-a divulgat-o un greieraș,
Ce mai deunăzi ,îl găsii pe vechiul meu covoraș.
Acesta, cu lacrimi în ochi, mi-a destăinuit că bietul ghiocel a fost ars.