Ultima oară mi-am pierdut sufletul!
Într-un fum de țigare...
Se face ,că l-am uitat din greșeală ,în scrumiera de la intrare ,
Pe care a schimbat-o chelnerul.


Mii de oameni, pe care îi adunasem, cu greu,
Au dispărut atunci instantaneu;
Lăsând în urma lor doar vagi amintiri,
Despre ce a fost și ar fii putut fii.

Doar o lumină albă ,în fața ușii de stejar,
De la barul din colț ,e tot ce mai am,
În noaptea cea neagră și plină de-amar,
În care stau singur plângând la geam.

Nu mai este nimic care să-mi amintească de mine!
De cel ce am fost și avea ca sa fie!
Odată cu ultimul fum ,s-a dus și bucata din tine,
Ce-o purtam într-un bilețel pe care scrisesem: iubire.