Am înotat astăzi pe-un cer,
Era albastru cu aisberguri...
Nu era nimeni, eu stingher;
Era și alb, erau și neguri.

Urcam în rece de azot,
Dădeam din mâini, sau lin planam,
Simțeam miros de creozot
Când pasăre, în metal, treceam.

Și era frig, de-un aer rece,
Văzduh sub brațe îl simțeam,
Cu păr în vânt zburam, pluteam;
Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Și mă înălțam în sus, ce-i jos,
Abis de negru se zărea...
Dar unde vreau, e sus, în jos
Și-acolo e ”Planeta mea”.

Și înot și tot mă-afund mereu
Și-i oxigen, respir mai bine...
E mai mult aer, sunt mai greu
Și-încă plutesc, azur mă ține.

Privesc din umăr, capu-ntors,
Văd verde, cafeniu și plumb
Și parcă-s obosit, sunt stors...
Îmi caut loc să stau... pe fund.

Și văd cutii mobile, fixe,
Zăresc și amoebe... mii
Se-ntrepătrund ca să existe
Ieșind, intrând printre cutii.

Planez încet și simt străfund
Văd totul la orizontală
Am terminat, revin în gând...
Găsesc sfârșit... în plictiseală!
21.06.2010