la muzeul satului
am văzut o femeie bătrână şi mare
în picioarele goale înnoda fire de lână
ce-i creşteau din umeri şi vârful degetelor

ferestrele în jurul cerului larg deschise
noi în şorţuri cuminţi ne strângeam de mâinile scurte

sus peste capetele noastre fumul şi praful
nuntă şi dansul muştelor pe tavanul văruit

stă şi se uită la mine în vis întinsă pe fâşii de covor
acum bea ceai cu lămâie şi scorţişoară
îmi zâmbeşte
prin abur


în faţa ferestrei cerul e dat la o parte de macarale

(se ceartă între ele pe ultima fâşie de pată luminoasă)