mă strigi ești undeva aproape departe

vântul adie
înfoiază aripile nevăzute
aduce iz porcin
cu curul pe pervazul ferestrei
închipuindu-mi-te venind

biserica în stil gotic
acolo probabil de peste o sută de ani
în stradă țigani lălăie o manea lălăită
trece câte o mașină bengoasă
Dunărea bătrână liniștită de drumul ei

o altă lume s-a aprins becul
vârful antenelor pe hotelul Traian
sacralitatea ortodoxiei milenare vs contemporaneitatea
rătăcită prin ceața modernului retrograd

mâncarea clocotește strada pavată cu macadam
întunericul tăinuie
noxele de eșapament euro cinci
țigănuși înjură ca la ușa cortului sau a vilei fără ușă

ești visul și dorința capătului meu de drum