Ce mult îmi plăceau când eram o copilă
Poveștile, basmele cu uriași balauri
Ce varsă jerbe de foc peste plaiuri
În luptă crâncenă cu un Făt-Frumos!
Povești cu zâna grațioasă care cheamă
Cu arcuite sprâncene și păr lung în valuri
Înveșmântată diafan și vaporos
Urca-n pas lin, cu mers ușor
Și cât de tandră și visătoare...Plutea
Ca o umbră, fără teamă, fără astâmpăr
Și noaptea Luceafărul se strecura
Fantomatic, sobru și străveziu
Arzând în mine inima și neînțelese doruri
Amețită de vraja eminesciană, iar el
Culca sărutul său pe pleoapele perdeluite
Înfiorată eram de pecetea tinereții
Când el visa sălaș în dantelata poală
Sub lumina cețoasă ce străbătea
Ferestre cu gratii și turnuri înalte
Și petec albastru de cer.
Timidă, cu sete îi schițam portretul
Pe cărările șerpuitoare ale sufletului
Îmi căutam cu mari speranțe Alesul.