Uneori, imbecilizarea înseamnă inclusiv consens.


văzduhul vânăt se luptă rotund c-un apus
pentru posibilitatea de a-l întoarce mai apoi în lumină.


gheţarii, cât o ţară, se desprind şi pleacă.
în mijlocul neamului meu m-aşteaptă o noapte polară.


trăind din cei care au fost, nădăjduind în cei care vor fi,


mă uit în dreptul unei cruci
şi văd mulţimi de cruci care se nasc.


nu voi fi pedepsit că v-am privit pe cruce, români ai mei,
ca robi ai lui Hristos şi nu ca dumnezei.
aflând cu voi maimuţărita realitate,
am învăţat să caut acele sensuri doar în om.
aşa cum pământul întreg, cu munţi, păduri, câmpuri şi ape,
îşi arată dragostea faţă de lumină
prin culorile pe care le înalţă,
tot aşa eu înţeleg să spun adevărul
ca pe o datorie faţă de sursa şi iubirea din cer.