În satul meu mehedințean
Trăia odată un unchieș
Era și singur și sărman
Și-avea pe prispă-ntins un preș

Dacă-l priveai părea curat
Dar când l-am ridicat odată
Sub preș parcă s-a adunat
Mizeria din curtea toată

Uncheșul,când m-a observat,
Cu zâmbet galeș și șiret
Mi-a zis pe-un ton nevinovat:
-Am pus gunoiul "la secret"

Rememorând acest aspect
Acum când este criză mare
Înțeleg clar de ce-i suspect
Acest cuvânt : secretizare

Că-n spatele lui se ascund
Escrocheria,jaful,șperțul
La care nu pot să pătrund
Eu, cetățeanul ,nătăflețul

Și-n acest mod ei,guvernanții
Ne vând "la secret" avuția
Fără ca să mai vadă și-alții
Detalii cu șarlatania

Așa s-a vândut tot petrolul
Marmura,aurul și sarea
Recent s-a vândut și subsolul
Pe care-l acoperă marea

Le-au numit concesionări
Cu redevențe neînsemnate
Deși ele sunt exprimări
Ale hoției patentate

Prin care zăcăminte mari
Ce-s ale-ntregului popor
Sunt date de funcționari
Numai în interesul lor

Și dacă nu se sesizează
Slujbașii care poartă robă
Ãștia ne concesionează
Până și "praful de pe tobă"