Şoseaua aia plină de gropi
camioanele aduceau la fundeni organe în canistre zepter
în cartier se pregătea uciderea tigrilor albi
aştept şi clopotul bate de vreun sfânt
sufletele morţilor căţărate pe felinarele de hârtie de orez
cumpărate de la dragonul roşu

Mirosul ăla semipreparat când treceau
la cantina spitalului o poveste de dragoste
un meci un deces sau altceva dramatic
cât să mai stau în scaunul ăsta
cât să mai aştept în pustiul ăsta
printre oamenii trişti din acest cartier
aş putea face curat în sertare
aş arunca multe obiecte inutile
m-aş uşura în timp ce nimic nu se vede cum e

Nu cunosc acest cartier
îl ştiu dar nu îl cunosc
primeşti un telefon de la poliţie
apoi mergi să observi dacă seamănă
nu m-am născut nu locuiesc aici
nu recunosc nimic şi pe nimeni
acest scaun seamănă cu unul în care am şezut
aceşti oameni sunt la fel de trişti
ca aceia din cartierul meu dar nu sunt ei
felinarele sunt aceleaşi
cumpărate de la dragonul roşu



...