E balul peştilor! Iată-i cum saltă galanţi si voioşi în lighean...
Orchestra e mama. Ea cântă la cuţit cu mănuşile-i roş'-tiţian.
Capul acela-mi zâmbeşte, iar altul îmi spune bancuri - nu vreau să le spun...
Coada se zbate - aplaudă - franjuri de maţe se-nvârt în valsul nebun.
Hârşti! face toba - hârşti-hârşti şi capul se miră - de-acum melodia e lină,
alt corp solzos se alintă de lamă ca o felină.
Capul se uită la trup scuturând purpuriul bobiţelor.
Ochii lor albi, ah ochii lor albi sunt ca perle ce dorm pe sânii domniţelor...