mirosul de licurici prinşi în căuşul palmei,
scara din lemn, pe care urcam păpuşile în pod cînd eram răcită,
de teamă să nu se-mbolnăvească,
şotronul cu zece căsuţe pline de păianjeni,
calul din coada căruia-mi făceam coarde pentru chitară,
cafeaua cu lăptişor de matcă,
dialogurile cu statuia lui Tudor Vladimirescu, despre care încă-i întreb pe ai mei dacă au fost reale,
scaunele de la Masa Tăcerii, aşezate două cîte două,
Tambur, căţelul ce putea să cînte Arta fugii de Bach,
toboşeii, pupacii, ţecăii şi sipicile,
ochelarii cu rame crăpate, pe care-i căuta bunica în timp ce îi avea pe nas,
sania din conserve alunecoase de peşte,
coşurile de nuiele împletite de bunicul în mijlocul grădinii înzăpezite,
dulceţurile de păpădii, de vise macerate şi zmeură albă,
mirosul de haine reci atunci cînd mama se întorcea acasă.