îmi numără oasele marfarul acesta îmi cântă
de leagăn o melodie mai greu de întins decât un arc
mai puneţi o stea frunţii îngrămădiţi asupra-mi pietrele
în care în zori sculptorii îşi vor repezi dalta
iar oamenii simpli îşi vor sclipui casele

de ce? m-aş teme de praf când el ne înfrumuseţează buzele

la ora asta mâine i-a găsit pe mulţi dormind
mi-a fost întotdeauna silă să îmbătrânesc în somn
mai ales când plouă mi-e teamă mai ales când ninge
că m-ar acoperi frunzele şi-ar creşte dintru mine lemn câinesc

mă ţin de fulger către un izvor de lumină
e caldă noaptea chiar dacă miroase a ars
mă ustură palmele un tren de os îmi străbate linia vieţii
cât mai am cuvinte încă nu am ajuns

(aici se fluieră preţ de o strofă)