şi dacă dragostea ar fi doar o altă zi toridă, într-un oraş părăsit
prin care am merge cu tălpile goale, arsura ne-ar lăsa urme
aproape că ne-ar durea, însă nu ne-ar păsa nici de asta
când soarele ar coborî printre noi şi ar vedea cât suntem de reci
acoperiţi de haine pestriţe, ne-ar certa că nu mai simţim
nicio atingere

ne-am îndepărtat, ne privim de la prea mare distanţă
sunt prea multe bănci goale pe celălalt mal, iar salciile care stau
liniştite de pază ne cunosc prea bine povestea

astăzi şi copiii sunt orbi, nici nu le-ar face bine o întâmplare
pe marginea căreia abia mai stăm, abia simţim respiraţia
dincolo de dealuri e mai frumos, vin ploile
copiii le aud ropotul, se bucură de parcă ar fi crescut
deja mai mari decât noi şi s-ar iubi

noi însă nu mai trăim dragostea asta, nu mai avem decât orbirea