Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.

N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme ?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme !
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin !

Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut ,crezând că-i scopul.

Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert ?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.

Confuzi mereu în dogme și vedenii
-Chiar și de buni și fără de păcat, am fi-
Visăm, s-avem o șansă, de am reveni;
Să ne întrupăm o zi, pe-un fir de plai, cum sunt lichenii !
11.06.2010