Ca nisipul auriu,peste mări purtat de vânt,
Gândul meu străbate lumea,a plecat cu mare avânt,
Despre lumi făr-de-nțelesuri,ce le admir și le ador,
Printre gânduri și metehne,sunt un simplu visător,

Și privind la bolt-albastră, printre norii rătăciți,
Mă gândesc la ieri,la mâine,și la anii chinuiți,
De iubiri neînțelese și dorințe neîmplinite,
Să refac o viață-ntreagă doar din cioburi alipite,

Uitând alte suferințe,gânduri grele și căințe,
Voi zâmbi iarăși sarcastic, chiar de nu sunt în tendințe,(trend)
Voi ascunde gândul bine,chiarde toți, dar nu de tine,
Pun zăvoare peste rânduri,mă baricadez în mine,

Dar când soarele răsare,găsesc noul început,
Te privesc,vorbesc în șoaptă,te faci că n-ai priceput,
Despre tot ce este vorba,cuvinte neînțelese,
Datorate cum se pare, decriptărilor prea dese,

Și de vântul se întoarce,și le poartă-n zări frumoase,
Toate se transformă parcă,în cuvinte prea duioase,
Unde adevărul este masca unor laitmotive,
Un exemplu de urmat, al gândirii pozitive.

Made by
Viorel Coman(10.08.2010 h:18.05)