Cât am fost tânăr, anunţuri de spectacol am tot ascultat
şi m-au chemat la circul lor lumesc,
spunându-mi c-o să aflu
salturi mortale-n ţeapă,
dresură de caraşi, înghiţitoare de săbii.


din păgânismul meu erotic, levantin,
am dat peste-o icoană din domeniul realizării lepuşeşti,
dar nu vreau să mă închin.
face minuni când râde şi mari minuni
când plânge.
cutia milei n-are,
ea vrea doar timp, cuvinte
şi culoare.


şi vrea s-o fac mai mare,
pe doi pereţi s-o-ntind, de s-o putea...
şi-apoi să fie mică iar,
s-o pun în buletin
şi-apoi în buzunar
ca pe-o icoan-a mea...