La Marea Neagră,
de mult timp foarte previzibilă în ceea ce mă priveşte,
între mine şi ele fu de multe ori
doar un cearşaf şi o zi, iar înaintea mea doar marea,
ca o infinitate de posibilităţi.
lângă un dig frânt de ritmicitatea ei vocaţională,
tu înotai la stânga şi la dreapta mea
ca un dar al lui Dumnezeu,
pe care trebuie numai să îl ceri pentru a-l avea.
păsări de apă sărată planau revoltate împrejurul tău
şi nu aşteptai decât să ţi se facă răcoare pentru a veni
lângă mine,
distribuitorul eternelor iubiri.


cu soarele în faţă apoi, doi tineri se întorceau înseraţi dinspre mare.
înaintea lor, se rostogolea la deal o etichetă de hârtie.


cele mai frumoase iubiri sunt tot iubirile banale.