un film în care oamenii îşi continuă viaţa
100 de spini în mâinile mele
stop în player stop în viaţa asta
e în regulă să vii acasă beat/mort/pişat în pantaloni
e acceptabil
uneori chiar e necesar
dar fără nervi tristeţe dor puse într-o cutie de fen
şi băgată ţie sub braţ
fără toate astea care te scormonesc care fac autopsie pe tine
experimente supraomeneşti
se aprind lămpile cu halogen exstă un stil de dans unde nimic nu funcţionează
există o stare unde corpul nu te ascultă
aşa ori nu aşa
eu te am sau nu te am
stau mereu pe extreme stau în mijlocul şoselei cu căşti în urechi
stau la tălpile tale şi vreau să-ţi ling
mă întreb dacă e o pierdere de timp
nu
linsul picioarelor e un lucru important mai ales că sunt tălpile ei
din aur/rubin/smarald ce vreţi
limba mea e carne şi nu sunt sigur că e aşa de vie
dar picioarele ei sunt desăvărşirea

………………………………………..

un lucru pentru cei dragi
copilărie frumoasă în pământ
copilărie dulce în lanurile de grâu
copilărie veselă în glod

………………………………………….

din tot aerul eu răsuflu cu heliu
inima mea e un motoraş electric de la maşinuţele cu baterii
fucţionez din dragoste
mă alimentez din dragoste
vreau să am putere mai multă vreau să desfac pereţii cu mâinile
vreau să mă transform în ce vrea ea
click stânga aşa e mai bine
save image in another file

picioarele în zăpada moale picioarele mele din oţel inoxidabil
ochii distig o claritate profundă
mersul meu sigur că niciodată nu o să devieze
mă duc unde mă duc ochii
e bine că creierul nu ştie unde
secret__ lichidul din care e format ochiul e dragoste
doar ei au ramas vii din toată măreţia şi imensitatea mea
ei nu te-au uitat

clear new document
zborul insectelor mă fac să tresar
o dimineaţa cu ceaţă soare ploaie şi lumina Dumnezeiască
o dimineaţa pentru care vrei să funcţionez
în care vrei să-ţi cumperi baterii noi
insectele zumzăie pe lângă mărul din care muşti
şi eu îmi mişc greu picioarele masive din oţel inoxidabil
să te privesc
ceva scârţie ceva e rugină
roboţii îmbătrânesc merg la spitalul de roboţi
unde există medici roboţi
dar el poate să verse lacrimi el are ochii mai vii ca toţi oamenii din acest loc


huţa huţa
îmi dau un ordin nou
îmi execut cu cea mai mare responsabilitate
pe pieptul meu stă un număr din 9 cifre
spinarea mea e plină de baterii multicolore
o fabrică de făcut roboţi
scrâşnetul metalului ca o casetă defectată răsună în spaţiul izolat al fabricii
eu lucrez cu gândul tine

dacă aş putea să-mi fac durere fizică să trec peste cea psihică
totul ar fi mai simplu ca dezvelirea unei ciocolate
dar aşa taci şi pui şuruburi unor noi roboţi
eu sunt viu eu sunt dintr-un alfel de material
vreau să înghit noduri dar saliva lipseşte

imensitatea mea poate să sperie imensitatea mea poate să joace pe nervi
nu simt pietricele pe talpa goală
nesimţirea mea n-are limite
mai am o liniuţă din baterie şi merg la odihnă
alimentarea mea ţine de oameni
eu sunt o dorinţa a ta un gând
ale
mele dorinţi mor în burta mea de fier

încă un gând
încă un gând şi se sting luminele