mereu zâmbind
când pleci întotdeauna mergi
puțin mai repede
niciodată suficient de departe să ieși din vedere
și niciodată suficient de aproape să auzi tot ce se spune

e ceva deosebit în buna dispoziție afișată
ceva misterios care te face să tresari și să zâmbești și tu
deși starea nu e aceea
e un soi de vină

ca atunci când iei parte la o conspirație
fără voia ta și ești constrâns
să nu spui nimic
să ascunzi cu tact ceva de care nu te-ar bănui nimeni niciodată
să zâmbești forțat când cineva se uită parcă pieziș spre tine
când de fapt e doar un zâmbet forțat după o zi ostenitoare de muncă

e melancolie
e tristețe și
e multă poezie în felul cum îți alegi pașii
și sunt multe moduri în care te poți uita la mersul lin
și la felul în care talpa piciorului atinge asfaltul
cel mai simplu
este să te uiți în altă direcție și
să mergi mai departe să nu fii suspectat de nimic