poem rescris în zori

nici nu locuiește în grădină din când în când de măritată ține plocon ascuns și plânge legănată

frumos

din os în os

pe rând dintre cuvinte se ia la ceartă se taie dintre nori doar cel mai crud

când plouă

femeia printre flori

...și are cana mai adâncă decât un stup din cana lui în galilei e nunta ei din marea și din sarea

de după gândul surd

e norul ei plecând

dacă apă mi se cere devin sat dacă loc de stat în dungă mi se cere nor la pungă eu atunci din legănat arunc noaptea peste pat

mi-aș dori să fiu

purece

de dragul tău

imperial

pe frunte

repede să te sărute

așa azi

așa mâine prin atelierul diavolului cineva umblă la schimb acela nu este nuntașul ci strigarul de ziuă

dincolo de mine o pasăre cântă că ai vorbit în somn un poem

...

taci

de frumoasă

număr nou întors acasă