Cineva, decât vorbele mele mai drept,
mai drept decât lancea,
coboară pe trestii -
este un şir de furnici !

O, ce triumfală întoarcere sub pleoape !
O pală de vânt peste ele îşi mână
psaltirea şi-n aceste ţinuturi
mai este un om! Nimic nu-l alungă,
singur merge prin iarbă spre un cântec
de pasăre, spre o piatră albastră,
singur îşi duce grăirea pe o vale cu oase!

Din zare apar: un vultur, un şarpe, un scarabeu!
Uşi împărăteşti fi-vor, prin ele vei trece
pe alte tărâmuri, unde te aşteaptă
umbrele săgeţilor tale, trase de mult
în sudoarea ne-lumeştilor iviri
cum în sudoarea ta gâtuită de noapte,
absorbită de mătăsurile fricii...

Cineva, mai rotund decât mărul,
trece prin aer, desăvârşindu-l.

Un fluture!