incapacitatea de a face ceva nou___ rutină

ca forfota unui şoarece în lada cu gunoi

e ca şi cum ai rupe tapete vechi de pe perete şi ai da de altele

mai vechi


totul e o permanentă greutate care apasă cântarul

şi ochiul tău fuge luni la rând prin cele mai mari ierburi

şi eu nu-l văd


iar singur şi măcar foşnete de peliculă

nimic plus nimic egal nimic

pe masa neştearsă a bucătării ochii tăi disting o cană

cu desene animate pe ea şi tone de linişte în ea


o stabilitate care se transformă în plictiseală

şi vreai ploaie rece___de ce___ o vreai şi gata

te simţi bine doar în spaţii curate şi sterile unde microbii

îşi sapă singuri gropi


funcţionezi şi nu eşti sigur de asta şi parcă dorul

împinge cu călcâiul lacrimi din ochi

te achipui şi dai afirmativ din cap___ interogatoriu


hai să vezi cum marcăm noi teritoriul durerii

cât lichid e nevoie de asta


tu taci azi eşti mireasa mea chiar dacă eşti în violet

chiar dacă se va produce un cutremur de 9,99 grade sau va exploda o bombă

azi eşti o mireasă perversă din filme

şi tu loveşti cu piciorul în pământul moale

rămâne o amprentă poţi să zici că e o căsuţă poţi să zici e un început


închizi ochii___te rog închizi ochii

şi te gândeşti la borcanele cu dulceţă din gutuie

care bufneau în beci

în acel moment noi pe iarbă făceam coroniţi multicolore

şi nu eram siguri dacă ne ocupăm cu ce trebuie