Adime, junii au argint în plete
şi parcă sunt sfinţiţi pe jumătate
călări trecând cu mâinile-ncleştate
pe frâiele ţintate...vai, poete!

în Şchei un vânt de vremuri tulburi, bate
iar luna are-n ochi hidoase pete
visează uneori băieţi şi fete
înveşmântaţi în haine demodate

ce mâinile-şi unesc în hora sfântă
a neamului ce stă să-şi dea suflarea
prin tunete cumplite din înalturi

Zamolxis urlă, prooroceşte, cântă
unind în bocet muntele şi marea
în timp ce îngeri tineri mor în salturi