poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 813 .



Isus a venit (volumul 1)
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gudrumanedison ]

2010-07-15  |     | 




Maria


O, vino, raza mea în vis
Pe brațul meu îți lasă
Și părul tău de borangic
Și fruntea de mireasă.

Adânc în vis să mă cobor
Asemenea să-ți pară


Tu înger în icoana ta
Să-mi fie numai dânsa
O statua,
De vergine, tăcută și sfioasă.

Să-nvii încet, ca-n alte dăți
Și eu s-aștern, pe fruntea marmoree
Pe brațul tău duios, gingaș
Voalul de femeie.

Din sânul tău tu să îmi lași
Iubirea, numai dânsa
În bolta sufletului stins
Ne-om pierde ca în crâng.

Și dimineața ne-om trezi
Și-om povesti în taină
Ca dulci nimicuri care trec
Tot ce-ai visat, fecioară.

Frumoasă, mai frumoasă-mi pari
Cu păr de aur moale
Căzând în valuri unduios
Pe umerele goale.

În visul meu te port, aievea
Ca lumea de himere
S-o uit, să sting în ea
A inimii durere.

Dac-oi pleca în zori, să-mi lași
Statuia sau voalul și-n ea
Să reânvii diseară
În rouă de iubire.

Ca mii de ani am rătăcit
Amorul să te-ajungă
Și mii și mii or trece-n clipe
Până în zori de ziuă.

Iubitul meu, cere-mi ce vrei
Ți-oi da nemărginirea,
Oceanul a-l coprinde
Adevăr, eternul, fericirea.

Nu știu iubita mea, eu sunt doar o părere
Mai mult mă vei iubi astfel
Reânviind, să mă petreci murind
Un trandafir ce piere.

Tu-mi ceri mai mult decât aveam
Iubindu-te în taină
De ce-oi schimba pe-un cer
Sfințita ta icoana?

Marie, durerea ce îmi dai
Pierind în zori, nălucă
Îmi e mai scumpă, îmi e rai
Ce-i fericirea singur?

Au tu nu știi că pe pământ
Nu mă mai poți ajunge
Nici cerul meu himeric vis
În brațe a-l coprinde?

De-ai fi Marie fără cer
Eu te-oi iubi mai tare

Aripi să iei, rupe-mi-le
Deci trupul tău îl lasă
Și te ridică sus la cer
Căci voi să-ți fiu prințesă.

Statuia ta se pierde-ncet
În umbrele-nserării
Voalul și atât regret,
Că nu te-am dat uitării.



Cum trece valul de ușor sub pasul tău, madonă,
Din umbra lacului răsai ca îngerul din spumă.

Cum cade valul de sidef, pe sub arcade albe
În mii de cioburi de argint, icoana ta o sfarmă.

Tu vii ca lebăda ușor și te ascunzi, șireată
Cu păr bălai cu ochii mari și palidă, încercănată.

O diademă, un surâs, fără să vrei, cochetă
Cu valul vii și pleci, de ce, rămâi, rămâi fecioară.

O luntre, nuferii, noi doi și cețuri peste ape
În codrul de zefir foșnind, de murmur și de taină.

Iar spiriduși zglobii în jur s-așază lângă tine
Ș-o veveriță cu trei nuci te-mbie iar Marie.

Doar codrul cerne peste noi o rouă de petale
În flori de tei, de nuferi mari, ca să îi fii mireasă.

Cum poartă valul chipul tău la răsărit, Marie
Unde te duci, când o să-mi vii; rămâi, rămâi la mine.


Poemă de copil


Când ochii tăi,
Pentru o clipă m-au privit
Am înțeles ca niciodată
Am înțeles că s-a ivit

Iubirea sinceră, curată
Și-ntâia oară am simțit
Că de făptura-ți delicată
Rămân etern îndrăgostit.

E seară, orele-s târzii
Privesc pe geam afară
În parc aleile-s pustii
E frig și plouă iară.

Mi-e dor de tot ce ai luat
Mă doare inima din tine
Mă doare vidul ce-ai lăsat
Și tot parfumul tău
Ce a rămas cu mine.



Rugăciune


Dă-mi cerul tău, mai dă-mi o zi de pace
Dă-mi numai un ocean, de milă într-o cupă
S-o beau încet și fericit, cu tine și cu zîne
Dă-mi sânziene, spiriduși, copii săraci și singuri
Dă-mi și sărmanii Tăi să-i duc în brațe de Marie
Un Moș Crăciun și e destul de azi nu mai sunt singur.

Dă-mi adevăr sau doar atât
El n-a venit la mine și toate darurile-mi sânt
Atât, atât de triste, deci ia-le tată înapoi
Pe moș Crăciun petrece-l, ia-ți și sărmanii tăi

De ce te joci cu mine?

Îți dau ce vrei, am jucării și o păpușă ruptă
Am cozonaci și bunătăți și hăinuțele zdrențuite
Un iepuraș slăbit, flămând și poezii și tot ce vrei
Sunt un orfan bogat în vise, nu un înger.
Doar de Crăciun, pentru o zi, dar an de an să vii
Nu am nimic să-ți cer, să-ți dau, le-am așezat la ușă.

Și toată noaptea l-am pândit, el n-a revenit poate
Am adormit și n-am văzut, să văd, a luat din daruri?
Tiptil să-l prind, pândesc șiret și an de an speranța
Copiii goi, flămînzi, bolnavi i-a lăsat singuri.
Dar azi pentru orfani, de n-are cui să-i pese
Nimeni la ei nu vine

Voi fi tăticul pentru ei
Adevărat, în fiecare zi v-aștept
În ușă chiar eu,
E cel mai bun ce l-am găsit, n-am altul
Acel orfan și cerșetor.
Si mai regret atât
Că n-am aripi s-ajung la toți copiii lumii
Prea mulți pentru un suflet; vă promit c-odată
Într-o viață, măcar odată o s-ajung la fiecare
Să fiu
Tăticul viu și-adevărat din poartă.







Lacul



Lacul cel de lacrimă
Și rouă
Singuratec, două lebede sfioase
De visare
Par încremenite
Totul tace.

Nuferii de nea și cețuri,
Murmure
Sânziene și cu fee, îngeri
Dorm
Sub raza lunii blânde
În pace.

O, ce vis de feerie
Sfântă
Aduci în inima robită
Vino
Tu, răpitoare muză fii
Iubită.

De veci să mor sau să învii
Aice
Și vecinic n-am să mai reviu
Prea mult
O muză, sufletul în lacrimă
Te cată.

Mă dor a inimii tăi ochi
Crăiasă
M-ai fermecat de nu mai sunt
Al meu
De ce mă-ncânți, de ce te joci
Nu-ți pasă.

A inimii văpaie porți
Tu fee
Natură, zână-mi pari, de ce
Nu ești
Ș-acum la sânul meu arzând
Femeie?

De ce cu foșnet mă atragi
Și patemi
Multe bat în ram și lacrimi
Din sălcii
Cad și cad mereu
Romantic?





Angela

De ce madonă tu îmi ești cu aripile frânte,
Cu acel ceva senin și blând,
Cu ochii mari, îngândurați or visători și umezi
Singurătății mele dai, iubito, ce anume?
Nu știu, nu pot să te coprind cu brațul și cu șoapte
Înmărmurit de așa sfântă și dureros aproape

Aproape sunt, departe ești, voalul de mătasă desprinzi încet
Din cerul meu de-or piere lumile, azi nu îmi pasă.

Căci văd în chipul tău cel sfânt icoana marmoree
De ce sunt eu, de ce ești tu femeie?
Ș-aluneci blând la pieptul meu, ah, gura de cireașă
Cu ochii tăi în ochii mei, de părul tău de abanos
De raze de văpaie, de șoaptele fierbinți, ah, fugi
Te caut, râzi, ca doi copii ne alintăm în joacă.

Din cer s-o fur de nu-i și nu-i
A mea,
De rochia s-a rupt, păcat, am alta
Iată, prinde-o; nu, n-am să ți-o mai las
Nu mă îndur de tine, lasă.

Te port în amintiri mereu, pe-aripile uitării
Din ziua-n care ai murit, c-un zâmbet stins, cuminte
Doar frunze cad și cad mereu, din urma ta, madonă
La geamul meu te reântorci, sufletu-mi se frânge.
De veșnic dureros amor ce văd în umbra ta și nu e.
Te chem, alerg, îmi pari că ești aceeași, tot aieve
Dar nu, nicicând nu vei mai fi iubito, știu, aice.

De n-oi veni, voi regăsi Angela într-o seară
O alta, vergine Marie rămâi în locul ei
Mă doare inima din tine
Prea mult, prea iute mi-ai luat-o
Mai las-o când și când la noi
În serile de vineri.





































.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!