Sunt frunză verde , răsărită-n ram
Și floare albă port la butonieră,
De grija iernii nicio teamă n-am
Și nici de viața asta efemeră.

Mă bucur azi de soare și de flori,
Mai este cale lungă pân-la iarnă...
Atâtea zile-n soare sau cu nori,
Urmează, peste viața mea, să cearnă.

Și nopți cu stele, și de lună-n plin,
Și dimineți zidite-n dar, cu rouă,
Și-amurguri, odihnire de senin,
Și pui de puf, abea ieșiți din ouă.

La toamnă am să-mi pun sacoul roș
Iar mai târziu, tunica de rugină
Iar când, după plutire, într-un coș
Voi nimeri, după o viață plină,

Am să zâmbesc în ciuda toamnei gri,
Când bruma s-o muta-n argint, pe struguri,
Câ-n primăvară, verde, voi spori
Spre viața nouă, mișunând prin muguri