Cojoc de iarnă descusut,
Cu colți de gheță pe la streșini
Ne îmbracă în albul ei cernut,
Pe noi piticii din ținut.


Omătul gras de prin oraș,
Se istovește pas cu pas
Făcând loc unui nou urmaș,
Din fine așchii întrupat.

Copii de oameni de zăpadă,
Din loc în loc ei stau de strajă
Ne întâmpina cu nasuri reci,
O iarna mi-aș dori pe veci.