În perechea asta de pantofi încap
rădăcinile unui copac maţele soarelui
medicamentele din stomacul poemului ipohondru


căutam locul de unde se putea bea apă
degetele lor îngheţate nu-mi arătau decît ferestre
m-am gîndit la sticle pline cu inimi lichide
am văzut laptele curgîndu-mi din sfîrcuri
ca un cearşaf vaporos


am chemat un taxi
eram desculţă
a venit un bolnav să mă ducă în spate
l-am împins i-am vorbit urît
l-am ameninţat că sun la firmă
dar el picura la încheieturile picioarelor
şi cum începuse să ningă
pielea lui părea pudrată cu zahăr
mi-am potolit foamea setea
şi nici nu-l lăsasem să mă atingă


sîngele fierbea ca-ntr-o maşină de spălat
peste pămînt căzuseră aşternuturi curate.