Dacă am lupta mai puţin să ni se facă dreptate
şi mai mult pentru ca noi să o facem celorlalţi,
am putea să ne găsim, într-un sfârşit, libertatea
pentru care ne luptăm continuu,
îmbrăcând istoria în tot felul de haine.


timpul stă înăuntrul lucrurilor şi iese afară
atunci când este nevoie de el pentru a fi reper
în cadrul unor reprezentări facile.
eu trec pe drumuri care transpiră timp, nici rostul memoriei
nu îmi este străin.


mereu am simţit că mă însoţeşte cineva,
prea aproape ca să-l uit, prea departe ca să-l văd.
în mine se înalţă o statuie a lumii, pe care, cu delegaţie,
o mai locuiesc.


cu cât creşte importanţa unui om,
cu atât drumurile pe care le parcurge sunt mai lungi.
într-un final, va avea de mers, epuizat sau nu,
până la sine însuşi.
eu însumi va trebui să ajung acolo unde sunt.