E o minune orașul
în care comunic în lucruri retrospective
Mesager al unei sincerități
Iubit de-o inimă impară.
Profeții în liniște prin noi
Ne-au declarat ziua nunții
Nu a fost decât lumină
Dumnezeu ne turna cu vârf
vin în păhare
indivizibil cum era
noi tosturi de noroc ne declara
sub vechi cuvinte de iubire aprinsă
ne binecuvânta în tihnă
smeriți adulmecam miresme de colindă
și-n gest purtam un sentiment de vină..
recunoștința oglindea o stare
cu-n timp nedumerit ce mai pășește agale
și iar inițialul te cuprinde ca în vis
merindele pe care le adori au venin
și tu asculți de-o voce mult mai falsă
în lacrimi se așteaptă clipa așteptată

să reclădim speranța cea dintâi
iar reînflorește viața ca o primăvară
convoi de sentimente în năduf
ne mai surprind pe-o stradă milenară
și Tu nu ești decât o dimineață
ninsă în flori de gutuie
sfântă ca o icoană din catedrala
unde îmi făceam Aleluia..

mica mea iubită
ai traversat profund în mine
cu un desen ce-a răzvit
invaziile de singurătate...