poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4493 .



De ce te-ntorci, duioasă rândunică?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marcel_Breslasu ]

2010-06-10  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



De ce te-ntorci, duioasă rândunică,
din țara-n care-i veșnic Mai?
Cu ce-a păcătuit făptura-ți mică?
Ce străji de foc în urma-ți se ridică?
Ce zei te-au izgonit din rai?

Ai tulburat cu veselele-ți chiote
ale răpușilor tihnite liote,
ori necuprinsul ai cercat să-l măsuri
cu miazanoaptecele tale pasuri?

Nu-ți jinduiesc, prietina, norocul
de-a fi putut aievea să-ți dezmierzi
râvna și-aripa, cântecul și ciocul
în apa lacurilor pururi verzi –
dar mă întreb, cum de-ai găsit mijlocul
să-ți afli paradisul - și să-l pierzi?!

- Nu știi, poete, ce plictis
E să trăiești în paradis,
s-adormi în vis, să te trezești în vis,
în cercu-nchis
și dinainte scris!
Din zori în zori, același aer cald,
din zări in zări, nisipul fără-un fald,
și-n depărtări, deșertul de smarald al mării...

Să zbori, să zbori – și zborul tău rotund,
fără chenar și fără fund,
să-ți pară o icoană a nemișcării,
când umbra răstignită pe nisip
își zugrăvește chinuitul chip
ca pe o stearpă fâlfâire de stindarde
adânc înfipte-n duna care arde...

Atunci-atunci cazi pradă deznădejdii
Și-ajungi să cauți o oază de primejdii:
un nor ce trece peste fruntea bolții
- mai pură după ce se despresoară –
un fulger care-o sfâșie cu colții
- dar, prăvălindu-se, o și măsoară!

Nu! Rai și iad sunt una, sunt totuna,
când porți în pieptul viu un suflet mort,
cum una sunt seninul și furtuna,
când nu te-așteaptă-n zare nici un port.

Și-ntregul cer o strâmtă colivie,
când nu îl poți lărgi cu-aripa ta,
purtând din țărm în țărm solia vie,
vestind că primavara va să vie,
trezind ecoul care-o aștepta!

În zbor pieptiș m-a săgetat popasul,
tăcerea mi-a rodit un cânt mai cald...
Mi-am regăsit aripele și glasul
mlădii-n oglinda mării de smarald,
în tândărita mare de smarald,
în frământata mare de smarald.

și ma întorc... Pentru a mia oare
Acum – aici – Acasă – în vâltoare!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!