poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 13054 .



Urlet
poezie [ ]
Pentru Carl Solomon

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Allen_Ginsberg ]

2010-05-31  |     |  Înscris în bibliotecă de Ecaterina Ștefan



(traducere de Domnica Drumea)

I

Am văzut cele mai luminate minți ale generației mele
distruse de nebunie, flămânzind isterice goale,
târându-se în zori pe străzile negrilor în căutarea
unei înțepături furioase
hippies cu capete angelice arzând după străvechea
cerească legătură cu dinamul înstelat din mașinăria
nopții,
care cu sărăcia și zdrențele și ochii goi și desfundați
vegheau fumând în întunericul supranatural din
apartamentele cu apă rece plutind
peste vârfurile orașelor, contemplând jazz-ul,
care și-au dezgolit creierile în fața Cerului sub El*
și au văzut îngeri mahomedani clătinându-se pe
acoperișurile locuințelor de închiriat iluminați,
care au trecut prin universități cu ochi reci
strălucind halucinnd Arkansas-ul și tragedia
blackiană a luminii printre savanții războiului,
care au fost dați afară din academii pentru nebunie
& pentru că au publicat ode obscene pe ferestrele șkulii,
care s-au ghemuit în camere nebărbieriți doar în
chiloți, arzându-și banii în coșuri de hârtii și ascultând
Teroarea prin zid,
care au fost arestați în bărbile lor pubiene
întorcându-se prin Laredo cu o artușieră de marijuana
pentru New York,
care au mâncat foc în hoteluri vopsite și au băut
terebentină în Paradise Alley, moarte, sau și-au pus pe
purgatoriu busturile noapte de noapte
cu vise, cu droguri, cu coșmare pe viu, alcool și
cocoșelul și ouă nesfârșite,
străzi întunecate fără seamăn cu nori înfiorați și
fulgere în minte sărind către polii Canadei & Paterson
iluminând toată lumea nemișcată a Timpului dintre
ele
Halucinogenul solid al holurilor, zori cu copaci
verzi în spatele cimitirului, beție cu vin pe acoperișuri,
fațadele prăvăliilor din orășelele prin care drogatul
dă o raită clipirea de neon a semaforului, soare și lună
și vibrațiile copacilor în amurgurile zgomotoase
de iarnă din Brooklyn, tirade în lada de gunoi și lumina
regească a minții,
care s-au legat cu lanțuri de metrouri în călătorii
nesfârșite din Battery în sfântul Bronx cu benzen până
când zgomotul roților și larma copiilor i-a adus jos
cutremurați cu gura distrusă și creierul distrus pustiu
golit complet de strălucire în lumina jalnică a grădinii
zoologice,
care au băut toată noaptea în lumina de submarin
de la Brickfords s-au extaziat și au lălăit-o în după-
amiaza cu bere stătută la pustiul
Fugazzis, ascultând Judecata de Apoi
la tonomatul cu hidrogen,
care au vorbit în continuu
șaptezeci de ore din parc în cameră
în bar în Bellevue la muzeu la podul
Brooklyn,
un batalion pierdut de
conversaționaliști platonici sărind
peste verande prin ieșiri de incendiu
prin pervazuri prin Empire date afară
din lună,
trăncănind țipând vomitând
șoptind fapte și anecdote
și spălare de ochi și șocurile din
spitale, din închisori și războaie,
minți întregi vomitate în amintire
perfectă șapte zile și nopți cu ochi
strălucitori, carne pentru sinagogă
aruncată pe trotur,
care au dispărut în nicăieri Zen
New Jersey lăsând în urmă o grămadă
de vederi ambigue cu Atlantic City Hall,
suferind de febră estică și de măcinarea oaselor
din Tangeria și de migrene de China sub măturarea
gunoaielor drogate în camera întunecată mobilată din
Newark,
care au rătăcit dintr-o parte în alta la miezul nopții
prin curtea gării întrebându-se unde să meargă, și s-au
dus, nelăsând nici o inimă frântă,
care și-aprind țigări în vagoane de marfă
vagoane de marfă vagoane de marfă chefuind prin
zăpadă către ferme singuratice în noaptea bunicului,
care au studiat Plotinus poe Sf. Ioan al Crucii
telepatie și bop kabala pentru că instinctiv cosmosul a
vibrat la picioarele lor în Kansas,
care au pribegit pe străzile din
Idaho căutând îngeri indieni vizionari,
care au crezut că sunt doar
nebuni când Baltimore a scânteiat
în extaz supranatural,
care au sărit în limuzine cu
chinezul din Oklahoma sub impulsul ploii
de iarnă de la miezul nopții la lumina
felinarului în micul oraș,
care au lenevit flămânzi și singuri prin
Houston căutând jazz sau sex sau supă, și l-au
urmat pe strălucitorul spaniol
ca să discute despre America și Eternitate,
o treabă fără nici un viitor, așa că
s-au îmbarcat pentru Africa,
care au dispărut în vulcanii din Mexic
lăsând în urmă nimic altceva decât umbra
salopetei de stambă și lava și cenușa poeziei
împrăștiată în șemineul Chicago,
care au reapărut pe Coasta de Vest investigând
F.B.I.-ul purtând bărbi și șorturi cu ochi
mari pacifiști sexy cu pielea lor întunecată
împărțind foi volante ininteligibile,
care și-au ars găuri în brațe cu țigările
protestând împotriva ceții narcotice de tabac
a capitalismului, care au distribuit pamflete
supercomuniste în Union Square plângând
și dezbrăcându-se în timp ce sirenele din
Los Alamos îi jeleau, și jeleau Zidul, și
feribotul Staten Island jelea și el,
care au izbucnit în lacrimi strigând în gimnazii
albe goi și tremurând în fața mașinăriei altor cadavre,
care au mușcat de gât detectivi și au zbierat de
plăcere în mașini de poliție pentru că nu comiseseră
nici o crimă în afară de propria lor pederastie drogată
și sălbatică și intoxicație,
care au urlat în genunchi în metrou și au fost trași
de pe acoperiș fluturându-și sexele și manuscrisele,
care s-au lăsat futuți în cur de motocicliști sfinți,
și au țipat de plăcere, care au lovit și au fost loviți
de acei serafimi umani, marinarii, mângâieri ale
iubirii atlantice și caraibiene,
care și-au tras-o dimineața seara în grădini de trandafiri pe iarba
din parcurile publice și din cimitire împrăștiindu-și
sperma gratis oricui se nimerea,
care au sughițat fără întrerupere încercând să râdă
dar au terminat cu un hohot de plâns într-o baie turcească
în spatele unui paravan când îngerul blond și gol
a venit să-i înțepe cu o sabie, cărora le-au pierdut iubiții
cele trei scorpii ale sorții scorpia cu un ochi a dolarului
heterosexual scorpia cu un ochi care iese din mormânt
și scorpia cu un ochi care nu face decât să stea în fund
și să taie cu foarfeca firele de aur intelectuale de la
războiul de țesut al meșteșugarului,
care s-au împreunat extaziați și nesătui cu o sticlă
de bere o iubită un pachet de țigări o lumânare
și au căzut din pat și au continuat pe podea și pe jos
în hol și au sfârșit leșinând pe perete cu o viziune
a sexului ultim al femeii și s-au întors ocolind
cea din urmă sclipire a conștiinței,
care au pregătit înhățarea unui milion de fete
tremurând la apusul soarelui, și aveau ochii roșii
dimineața dar gata să facă terenul prinderii răsăritului
de soare, fese luminând în hambare și goi în lac,
care au ieșit în oraș să se prostitueze prin
Colorado în miriade de mașini de noapte furate,
N.C., eroul secret al acestor poeme, futangiu și
Adonis al Denverului – bucurie în memoria nenumăratelor
sale futaiuri în locuri virane și în restaurante în spatele
curților, șiruri rahitice de cinematografe, pe vârfuri de
munte în peșteri sau cu picolițe sfrijite sutiene și
mai ales solipișismele secrete din veceul benzinăriei,
și de pe aleile de acasă, care s-au risipit în mari
filme de căcat, au fost despicați în vise, s-au trezit
deodată în Manhattan, și s-au cules de prin pivnițe
mahmuri cu Tokay cel fără inimă și ororile din
Thied Avenue vise de fier și s-au dus împleticindu-se
către birourile de șomaj,
care au umblat nopți întregi cu pantofii plini de sânge
pe docuri acoperite de nămeți așteptând în East River
să se deschidă o ușă a unei camere pline de căldură
de aburi și opiu,
care au creat mărețe drame
sinucigașe pe apartament stâncile țărmului
din Huston sub reflectorul albastru al lunii pe
vreme de război și capetele lor vor fi încoronate
cu lauri în uitare,
care au mâncat friptură de
miel a imaginației sau au digerat crabul la capătul
noroios al râurilor din Bowery,
care au plâns pe romanța străzii cu cărucioarele
ei pline de ceapă și de muzică proastă,
care au stat în curii respirînd în întuneric sub pod,
și s-au ridicat ca să-și construiască clavecine în
mansarde,
care au tușit la etajul șase al Harlemului încoronat
cu flăcări sub cerul tuberculos înconjurat de
avioanele portocalii ale tehnologiei,
care au mâzgâlit toată noaptea legănându-se
și rostogolindu-se pense incantații mărețe
care în dimineața galbenă erau doar strofele unei
pălăvrăgeli,
care au gătit animale putrezite plămân
inimă picioare coadă borș și tortile visând
la regatul pur vegetal,
care au plonjat sub camioane cu carne câutând
un ou,
care și-au aruncat ceasurile de pe acoperiș ca
să-și dea votul pentru Eternitate în afara Timpului,
și deșteptătoarele le-au căzut în fiecare zi pentru
următoarea decadă,
care și-au tăiat venele de trei ori succesiv fără succes,
au renunțat și au fost forțați să deschidă magazine
cu antichități unde au crezut că o să îmbătrânească
și au plâns,
care au fost arși de vii în costumele lor nevinovate
de flanelă pe Madison Avenue printre înjurături
din versuri de plumb și zornăitul de tanc al
regimentelor de fier ale modei și țipetele de
nitroglicerină ale zânelor publicității și gazele
siniștrilor redactori inteligenți, sau au fost călcați
de taxiurile bete ale Realității Absolute,
care au sărit de pe Podul Brooklyn asta chiar
s-a întâmplat și au plecat necunoscuți și uitați
în zăpăceala fantomatică a supei din Chinatown
ganguri și camioane foc, nici măcar o bere gratis,
discuri de fonograf cu jazzul nostalgic german
al Europei anilor 30 au terminat whiskey-ul și
s-au aruncat mormăind în veceul însângerat,
cu gemete în urechi și cu explozia șuierelor
colosale ale vaporilor,
care au cântat pe ferestre în disperare, au căzut
pe fereastra metroului, au sărit în murdarul Passaic,
au sărit pe negri, au țipat pe toată strada, au dansat
cu picioarele goale pe pahare sparte de vin au
spart
care au gonit pe șoselele trecutului călătorind
cu mașina-Golgotă a fiecăruia paza singurătății
din pușcărie și încarnarea jazzului în Birmingham,
care au condus de-a curmezișul țării șaptezeci
și două de ore ca să afle dacă eu am o viziune
sau dacă el are o viziune ca să găsească Eternitatea,
care au călătorit spre Denver,
care au murit în Denver,
care s-au întors în Denver și au așteptat în zadar,
care au păzit Denverul și au meditat și au rătăcit
prin Denver și în sfârșit au plecat să găsească
Timpul, și acum Denver tânjește după eroii săi,
care au căzut în genunchi în catedrale fără speranță
rugându-se pentru salvarea fiecăruia dintre ei și
lumină și sâni, până când sufletul și-a iluminat părul
pentru o clipă,
care și-au făcut loc cu zgomot printre mințile
lor în pușcărie așteptând criminali imposibili
cu capete de aur și farmecul realității în inimile
lor care au cântat blues-uri dulci lui Alcatraz,
care s-au retras în Mexic ca să cultive un obicei
sau la Rocky Mount să-l celebreze pe Buddha
sau în Tanger la băieți sau în Pacificul de Sud
la locomotiva neagră sau la Harvard la Narcissus
la Woodlawn în lanțul de margarete sau în mormânt,
care au cerut procese pentru sănătate mintală
acuzând radioul de hipnotism și au fost lăsați
cu nebunia lor și mâinile lor și un juriu spânzurat,
care au aruncat cu salată de cartofi în lectorii
de dadaism de la CCNY și apoi s-au prezentat
pe scările de granit ale casei de nebuni cu capetele
rase și un discurs de clovn despre sinucidere,
cerând lobotomie instantanee, cărora li s-a dat
în loc de vidul concret al insulinei metrazol
electricitate hidroterapie psihoterapie terapie
ocupațională pinpong și amnezie,
care în semn de protest fără haz au răsturnat
doar o singură masă simbolică de pinpong,
odihnindu-se repede în catatonia, întorcându-se
peste ani cu adevărat chei în afară de o perucă de
sânge, și lacrimi și degete, la vizibila soartă
nebună a saloanelor a orașelor de nebuni din Est,
holurile fertile din Pilgrim State Rockland și
Greystone, certându-se cu ecourile sufletului,
împleticindu-se și rostogolindu-se la miezul nopții
banca singurătății tărâmurile cu dolmen ale dragostei,
visul despre viață un coșmar, trupuri preschimbate
în piatră tot atât de grele ca și luna, cu mama în cele
din urmă ******, și ultima carte fantastică zburând
prin fereastra apartamentului închiriat, și ultima ușă
închisă la 4 AM și ultimul telefon izbit de perete ca
răspuns și ultima cameră mobilată golită până la
ultima piesă de mobilier mental, un trandafir galben
de hârtie răsucit pe un umeraș de sârmă în dulap, și
chiar acel număr închipuit, nimic în afară de puțină
halucinație plină de speranță – ah, Carl, atâta timp cât
nu ești bine nici eu nu sânt, și acum chiar ești în totală
apă animalică a timpului – și cine așadar a alergat pe străzi
înghețate obsedat de o fulgerare bruscă a alchimiei a
folosirei elipsei catalogul metrul și avionul care vibrează,
cine a visat și a făcut găuri încarnate în Timp și Spațiu
prin imagini juxtapuse, și a prins în capcană arhanghelul
sufletului între 2 imagini vizuale și a alăturat verbele
elementare și a stabilit substantivul și lovitura conștiinței
sărind împreună cu senzația de Pater Omnipotens
Aeterna Deus ca să recreeze sintaxa și măsura prozei
sărmanului om și să stea în fața ta fără vorbe și inteligență
și tremurând de rușine, respins totuși confesându-și sufletul
ca să se conformeze ritmului de gândire din capul lui gol și
nesfârșit, nebunul vagabond și înger beat în Timp, necunoscut,
totuși scriind aici ceea ce ar putea să rămână de spus în timpul
ce va veni după moarte, și s-a ridicat reîncarnat în hainele
fantomatice ale jazzului în umbra cornului de aur al trupei
și a strigat suferința pentru dragoste a minții despuiate a
Americii în eli eli lamma lamma sabacthani țipăt de saxofon
care a cutremurat orașele până la ultimul radio cu
inima absolută a poemului vieții smulsă din propriile
lor trupuri bună de mâncat o mie de ani.

II

Ce sfinx de ciment și aluminiu le-a zdrobit țestele
și le-a mâncat creierii și imaginația? Moloh! Însingurare!
Murdărire! Urâțenie! Containere și dolari invizibili!
Copii țipând sub scări! Băieți suspinând în armate!
Bătrâni plângând în parcuri!
Moloh! Moloh! Coșmarul Molohului! Moloh fără dragoste!
Moloh mental! Moloh judecătorul sumbru al oamenilor!
Moloh închisoarea de neînțeles! Moloh pușcăria cu oase
încrucișate fără suflet și Congresul durerilor! Moloh ale
cărui clădiri sânt judecata! Moloh uriaș piatră a războiului!
Moloh guvernele năucite!
Moloh a cărui minte e pură mașinărie! Moloh al cărui sânge
dirijează (învârte) bani! Moloh ale cărui degete sânt zece
armate! Moloh al cărui piept e un dinam canibal! Moloh
a cărui ureche e un mormânt de fumător!
Moloh ai cărui ochi dragoste e ulei nesfârșit și piatră! Moloh
al cărui suflet e electricitate și bănci! Moloh a cărui sărăcie
e spectrul geniului! Moloh a cărui soartă e un nor de hidrogen
fără sex! Moloh al cărui nume e Mintea!
Moloh în care stau singur! Moloh în care visez Îngeri! Nebun
de moloh! Muist de Moloh! Fără dragoste și fără oameni în Moloh!
Moloh care mi-a intrat în suflet devreme! Moloh în care sunt
conștiință fără corp! Moloh care mi-a zdruncinat extazul natural!
Moloh pe care îl părăsesc! Trezire în Moloh! Lumină izvorând
din cer!
Moloh! Moloh! Apartamente robot! Suburbii invizibile!
Tezaure de scheleți! Capitaluri oarbe! Industrii demonice!
Națiuni spectrale! Ospicii invincibile! Sexe de granit!
Bombe monstruoase!
Și-au rupt spatele ridicând Molohul la Ceruri! Pavaje, copaci,
radiouri, tone! Ridicând orașul la Cerurile care există și sunt
peste tot în jurul nostru!
Viziuni! Semne! Halucinații! Miracole! Extazuri! Duse pe râul
American!
Vise! Adorații! Iluminări! Religii! Întreaga încărcătură de
rahat sensibil!
Treceri! Peste râu! Ghionturi și crucificări! Dus de potop!
Înălțimi! Epifanii! Disperări! Zece ani de țipete animalice
și sinucideri! Minți! Iubiri noi! Generație nebună! Coborâți
pe rocile Timpului!
Adevărat râs sfânt pe râu! Au văzut totul! Ochii sălbatici!
Urletele sfinte! Și-au luat adio! Au sărit de pe acoperiș!
Către solitudine! Agitându-se! Ducând flori! Pe râu în jos! În stradă!

III

Carl Solomon! Sunt cu tine în Rockland
unde ești mai nebun decât mine
Sunt cu tine în Rockland
unde trebuie să te simți foarte straniu
Sunt cu tine în Rockland
unde imiți umbra mamei mele
Sunt cu tine în Rockland
unde ți-ai omorât cele douăsprezece secretare
Sunt cu tine în Rockland
unde râzi de acest umor invizibil
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem mari scriitori la aceeași cumplită
mașină de scris
Sunt cu tine în Rockland
unde starea ta a devenit gravă și e transmisă la radio
Sunt cu tine în Rockland
unde facultățile craniului nu mai admit
viermii simțurilor
Sunt cu tine în Rockland
unde bei ceaiul sânilor fetelor bătrâne din
Utica
Sunt cu tine în Rockland
unde pui pe trupurile infirmierelor tale
harpiile Bronxului
Sunt cu tine în Rockland
unde urli într-o cămașă de forță că pierzi jocul
de ping-pong adevărat al abisului
Sunt cu tine în Rockland
unde lovești în pianul catatonic sufletul e
inocent și nemuritor niciodată n-ar trebui să
moară păcătos într-un ospiciu înarmat
Sunt cu tine în Rockland
unde faci încă cincizeci de șocuri nu-ți vor aduce
sufletul înapoi la trup din călătoria lui către o
cruce în vid
Sunt cu tine în Rockland
unde îți acuzi doctorii de nebunie și plănuiești
revoluția socialistă evreiască împotriva
golgotei naționale fasciste
Sunt cu tine în Rockland
unde vei despica cerurile din Long Island
și-l vei reînvia pe Isusul tău viu uman din
mormântul superuman
Sunt cu tine în Rockland
unde sunt douăzeci și cinci mii de tovarăși
nebuni cântând toți împreună ultimele versuri
ale Internaționalei
Sunt cu tine în Rockland
unde îmbrățișăm și pupăm Statele Unite sub
cearșaf Statele Unite care tușește toată noaptea și nu ne lasă să dormim
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem treziți electrizați din comă de
aeroplanele propriilor noastre suflete vâjâind
deasupra acoperișului au venit să arunce
bombe angelice spitalul se iluminează pereți
imaginari se prăbușesc o legiuni costelive
aleargă afară O șocul presărat cu stele al milei
războiul etern e aici O victorie uită-ți chiloții
suntem liberi
Sunt cu tine în Rockland
în visele mele mergi șiroind de apă dintr-o
călătorie pe mare pe autostrada Americii în
lacrimi către ușa casei mele
în noaptea din Vest

San Francisco 1955-56

__________________
* metrou aerian, e la ei, în America

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!