mâini frecate una de altă
şi totul e mai mare ca umbra unui motan pe perete
ciocolată albă şi liniştea în camera ta micuţă
şi nervii în jurul oamenilor cuminţi
întins pe parchetul rece te gândeşti la nimic
ca la un adevăr
ca la o bucată de vată pe care o simţi în mână
unu
toate aceste mutre stranii nu te au pe tine
şi pot să trăiască

viaţa se construieşte cu cretă
frica există ea stă chiar şi pe cele mai curate locuri
şi iarba creşte printre degetele picioarelor şi încet spre genunchi
spre pulpele tale albe
şi totul e departe
totul e un balon umflat şi dat drumul de la fereastra etajului 6
aici nu exişti
tu nu ştii ce faci
de foarte mult timp nu ştii ce faci
doi
de fiecare dată a new document
îmbrăţişări îmaginare
oricum el e al tău
tu doar îl iei ca pe ceva pierdut şi găsit
în haine aproape calde ambii
acolo în bucătărie 4 mâini una peste altă
spală veselă