Aroma verii scade, se sinucid lalele,
La ora 5 e searã, la ora 8 târziu,
Rãpus de-o grea tristeþe, iubita mea, îþi scriu
Pe nepãsarea unui caiet cu pãtrãþele.
E liniºte, se-aude în aerul pustiu
Cum trec corect cocorii sub razele de stele,
Un tren venind nostalgic în garã la Lehliu
κi arcuieºte trupul sub negre pãsãrele.
Ce sã-þi mai spun ? Miroase nãprasnic Cãpºunica,
Chiria am plãtit-o ºi nu mai sunt restant,
Cei de la Ascensorul tot n-au fãcut nimica.
Când vine seara, luna-i un galben briliant.
ªi speriat de toamnã, sã nu m-apucã frica,
Citesc cu voce tare din Ivasiuc ºi Kant.