Vântul mi-a păstrat oaza liniștita la pieptul tău.
Pădurile scrâșnesc înfiorate de atâta gelozie.
În plasa deasă a vremii mă las prins de gândul rău.
Bolnav de uitare mă duce vântul într-o simfonie.

Doarme pruncul la sânul tău, pentru renașterea mea.
Mă păzește un lup alb singuratec, în noapte și zi.
Din fiecare picatură de lapte se hrănește o stea.
Mă învelesc cu tot universul, să pot veșnic iubi.

Plâng cu lacrimi de perle în cuibul de aur și stele,
Flori de cires ma imbraca in puful de nori de matase
Pasari imi canta in virful de spice bogate de perle
Uriasul din mine renaste, cu zimbet de clipe duioase.

Mă doresc un munte din iarba cea verde de acasă,
Un pas înainte spre ruga mea vie mă ridică la cer,
Oh! Doamne îmi dai darul miracol de viață frumoasă,
În zborul de soartă, cu o furtună de clipe și un înger.