Nu au murit îngerii noștri

Ei nu pot să moară pentru că sunt îngeri

Și păzesc dragostea noastră

Și culorile care zburdă pe dinăuntrul nostru



Ca într-o gură de piatră

Strig după tine și te aduc în lacrimi

Pe care le închid în pleoape

Ca să nu rătăcească umbra unei destin

Sau chiar poate acest sentiment divin

Care zboară într-un șirag de emoții

Care înfloresc când le spun:

Că tu exiști într-un suspin

Pe care cu glas tânguitor

Ni-l împărtășim.



Și clocotesc cuvintele pe rând

Că nu te mai pot prinde nici în gând

Și nu se mai ascultă minunile

Că aleargă pe jos în umbra iubirii

Stârnind uimirea în sunetele

Închipuite frumos îmbrăcate

Luminându-ne calea și cântecele

Mototolite în fiecare noapte.



Nu au murit îngerii ei ne privesc

Cum ne înjunghiem în inimă

Și rămânem fără Patrie

Când iarăși harta ne desparte.